Eva….c’est moi!

LACRIMA DIN SATELE SURASULUI-roman

DEDICATIE

DEDIC ACEST ROMAN TUTUROR CELOR CARE, TRECAND PRIN VALEA PLANGERII, AU DESCOPERIT CA ACEST TRASEU A FOST SCRIS PE HARTA VIETII LOR INCA DIN VESNICIE…CU SCOPUL DE A-I FACE MAI PUTERNICI…

CAP.1 ABISUL AMINTIRILOR

Asezat pe o stanca din apropierea marii, Raul privea absent in departare, trecandu-si degetele, mecanic, prin nisipul fierbinte si uscat. Era atat de cufundat in ganduri, ca nici nu observa umbra unei siluete strecurandu-se prin spatele lui. Tumultul gandurilor ce se izbeau in mintea lui, asemenea valurilor involburate , verzi-albastrui, il coplesea. Teama, furia, disperarea, dorinta de a iesi din labirintul acela ciudat al trairilor confuze si nimicitoare, pusesera pe inima lui lespedea grea a condamnarii si a rusinii iar deasupra pecetea neiertarii pe care scria cu litere de foc :vinovat!Intr-adevar, asa se simtea…vinovat.Era ciudat ca, uneori, i se parea ca totul e in regula, ca nu e imic serios, ca va izbuti sa iasa din acel carusel ametitor ce-l purta cand sus, cand jos, prin valea depresiilor si a condamnarii, ridicandu-l apoi pe culmile ametitoare ale unui ego plin de sine…

Dar aceste clipe treceau fulgerator de repedesi urmau momentele de care el se temea cel mai mult…noptile acelea lungi, interminabile, de agonie a spiritului, de cautari febrile si disperate in care rusinea, vina si condamnarea erau atat de puternice ca nu mai putea suporta. Somnul refuza sa vina si ar fi dat orice sa poata dormi, sa uite, macar pentru cateva ore…Chinul sufletesc era atat de acerb ca simtea in tot corpul o vlaguire , era secatuit de orice putere de a se ridica din acea vale a mortii.

Durerea si neputinta de a se muge din tentaculele puternice ale acelei dependente care-i ruina viata, il macinau pe dinauntru. Chiar daca in exterior reusea sa afiseze alura de barbat puternic, simpatic si volubil, genul acela de om in preajma caruia oricine si-ar fi dorit sa fie.

Dar nu era deloc asa…Cine ar fi cunoscut drama, lupta din sufletul lui, si-ar fi dat seama ca nu era decat o masca menita sa dea bine in ochii celorlalti…Menita sa ascunda lacrima din spatele surasului…

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Eva se aseza pe nisip, incet, punandu-si jurnalul alaturi. Era aproape de asfintit. Globul incandescent al soarelui, rosu-sangeriu, cobora lent spre linia marii. Razele rosiatice isi reflectau lumina in valurile linistite. Marea era foarte calma in seara aceea. Ici-colo doar, vantul ii  incretea usor suprafata matasoasa .Eva privea ingandurata intinderea nesfarsita a marii, intrebandu-se daca nu semanaoare  marea aceasta cu inima ei.Linistita la suprafata dar in adancuri…”Linistea dinaintea furtunii”, isi spuse in sinea ei, zambind amar.

Il vazuse pe sotul ei iesind pe faleza si se luase dupa el, sperand sa aiba parte de cateva clipe impreuna. Simtea nevoia sa-i vorbeasca. Dar cand il vazu pe Raul, asezat pe stanca, cu capul in maini si fata crispata, se temu sa-l abordeze si merse cativa metri mai departe ca sa se gandeasca la ce ar fi trebuit sa faca. Din unghiul sau, Raul nu avea cum sa o vada. Eva il privea din profil, incercand sa-si dea seama ce se intampla cu el. Arata obosit, resemnat, imbatranit chiar.

“Oare nu ne confruntam cu criza androgina?”se gandi Eva, amintindu-si ca incercase sa discute despre asta cu Raul mai demult dar el se incapatanase sa sustina ca totul este in regula.

Dar nu era…Eva, ca orice femeie, simtea ca ceva nu merge in relatia lor de cuplu.Il simtea pe Raul departe…departe de lucrurile care le aduceau bucurie inainte, departe de copii…dar, mai ales, departe de inima ei.

In ultimii ani, isi intorsese inima pe toate partile ca sa-si dea seama daca nu e doar o parere, daca nu e hiper-sensibila (asa cum ii reprosa mereu Raul) sau daca nu cumva cere prea mult. Amandoi fusesera in ultimii ani luati pe sus de vartejul evenimentelor dar Eva credea ca fericirea familiei ar trebui sa fie pe primul loc. Desi aflata intr-o perioada foarte solicitanta profesional, inainte de sustinerea doctoratului in psihologie, cu doua fete aflate in ultimul an de liceu, cu multe alte probleme iminente carora trebuia sa le faca fata din mers.

Eva se straduise din rasputeri sa mentina familia pe primul loc. Dar se pare ca eforturile ei nu erau sustinute si de Raul. Se simtea ca intr-o barca, incercand sa o  echilibreze cu o singura vasla.Punand in balanta tot ce visase, tot ce sperase sa aiba de la viata si tot ce avea ( sau nu mai avea) acum , Eva nu putea concluziona decat un singur lucru: sotul ei nu o mai iubea.

………………………………………………………………………………………………..

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...