Puterea cuvintelor pozitive

                                          IMPORTANTA  CUVINTELOR POZITIVE

 

        CONTINUAM SA VORBIM DESPRE IMPORTANTA CUVINTELOR POZITIVE. CUVINTELE DE INCURAJARE RASPANDESC VIATA SI BUNASTARE.  IN BIBLIE ESTE SCRIS CA O VESTE BUNA INTARESTE OASELE, ADICA SANATATEA.

      UNUL DINTRE CELE MAI EFICIENTE MODURI DE A IMBUNATATI SANATATEA, ATAT A NOASTRA CAT SI A CELOR DIN JUR, E SA DOBANDIM ABILITATEA DE A DARUI BINECUVANTARI VERBALE.  LAUDA LA ADRESA UNEI PERSOANE II VA CRESTE AUTOSTIMA. IN CUVANTUL ROSTIT REZIDA MULTA PUTERE. MOARTEA SI VIATA SUNT IN PUTEREA LIMBII. NU E DE MIRARE CA DUMNEZEU NE VA CERE SOCOTEALA PENTRU FIECARE CUVANT PE CARE L-AM ROSTIT.

         PUTEREA  CUVINTELOR DE A AFECTA CHIAR SI VIATA PLANTELOR A FOST ILUSTRATA DE UN EXPERIMENT. IN 2 BORCANE A FOST PUS OREZ ALB FIERT. BORCANELE AU FOST ASEZATE PE UN RAFT, LA DISTANTA UNUL DE CELALALT. TIMP DE 14 ZILE, OREZULUI DIN STANGA I S-AU ADUS BINECUVANTARI VERBALE IAR OREZULUI DIN STANGA BLESTEME VERBALE. LA SFARSITUL PERIOADEI DE PROBA, OREZUL DIN STANGA SE PASTRASE ALB IN TIMP CE CEL DIN DRAPTA SE INNEGRISE. DACA ACEASTA S-A INTAMPLAT CU OREZUL FIETT, IMAGINATI-VA CE SE PETRECE IN INTERIORUL OAMENILOR CARE PRIMESC BINECUVANTARI SAU BLESTEME.

       JIGNIRILE PE CARE SI LE ARUNCA OAMENII SUNT CA MUSCATURA UNUI SARPE VENINOS. VENINUL CUVINTELOR PENETREAZA STRUCTURILE NOASTRE MENTALE SI EMOTIONALE, DAUNANDU-NE SANATATII, DACA ACELE RANI NU SUNT REZOLVATE.

      ASEMENEA VENINULUI, CUVINTELE NEGATIVE INTRA IN EMOTIILE NOASTRE SI SUNT PURTATE DE NEUROTRANSMITATORI IN FIECARE ORGAN DIN CORPUL NOSTRU. ELE TREBUIE ANULATE PRIN CUVINTE POZITIVE ROSTITE CU VOCE TARE.

     SA VEDEM ACUM CE NE SPUNEM NOUA INSINE. CELE MAI INTIME SI SINCERE CONVERSATII LE AVEM CU NOI INSINE. DE MULTE ORI, FARA SA NE DAM SEAMA GANDIM DESPRE NOI: “ NU SUNT BUN DE NIMIC”, “NU VOI REUSI SA TERMIN NIMIC DIN CE AM INCEPUT”, “MA VOI IMBOLNAVI”, “VOI PIERDE CASA”ETC.

     ACESTEA SUNT BLESTEME PE CARE LE ARUNCAM ASUPRA NOASTRA, CE SE VOR IMPLINI SI VOR DAUNA MULT SANATATII NOASTREMENTALE, FIZICE SI EMOTIONALE DACA NU VOM NEUTRALIZA EFECTUL LOR CU O AFIRMATIE POZITIVA.

      AVAND IN VEDERE CA AVEM ACEASTA ABILITATE DE A ROSTI VIATA ASUPRA PROPRIULUI ORGANISM, DUMNEZEU NE-A DAT PORUNCA SA TRAIM IN ADEVAR. NOI TREBUIE SA NE FILTRAM GANDURILE SI CUVINTELE PRIN PRISMA SCRIPTURII.

       DUMNEZEU NE-A CREAT PE NOI OAMENII CU SCOPUL DE A AVEA O CONVERSATIE CONTINUA CU EL. CAND ACEASTA CONVERSATIE SI PARTASIE ARE LOC, TOATA FIINTA NOASTRA VA FI IN ARMONIE CU CUHUL LUI DUMNEZEU. DE VREME CE EL ESTE VIATA, VOM EXPERIMENTA ENERGIE DATATOARE DE VIATA IN TOATA FIINTA NOASTRA. PENTRU ACEST SCOP A VENIT ISUS PE PAMANT, CA NOI SA AVEM O VIATA DEPLINA, ABUNDENTA DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE.

       O BUNA COMUNIUNE CU DUMNEZEU NE VA DETERMINA SA LUAM DECIZII POTRIVITE PENTRU VIATA NOASTRA. ASA VOM ATINGE UN NIVEL DE PACE INTERIOARA CARE VA GENERA ANUMITE PROCESE CHIMICE NECESARE PENTRU A NE BUCURA DE O STARE OPTIMA DE SANATATE.

        PUTEM SA NE EDUCAM SA GANDIM POZITIV PRIN MEDITATIE LA CUVANTUL LUI DUMNEZEU. INCLINAREA NATIVA A OMULUI ESTE SPRE RAU DAR NOI PUTEM SCHIMBA ACEASTA TENDINTA MOSTENITA, INVATAND SA GANDIM CONFORM INTELEPCIUNII BIBLIEI.

      PUTEM FOLOSI ADEVARURILE SCRIPTURII IN ROSTIREA BINECUVANTARILOR SI NE PUTEM BAZA PE PROMISIUNILE LUI DUMNEZEU CAND APELAM LA EL PENTRU VINDECARE.

         BIBLIA NE INVATA SA ROSTIM CUVINTE POZITIVE ASUPRA CELOR DIN FAMILIA NOASTRA, ASUPRA PRIETENILOR, CELOR DIN CONDUCERE DAR SI ASUPRA DUSMANILOR NOSTRI. CHIAR DACA EI ARUNCA BLESTEME ASUPRA NOASTRA, DATORIA NOASTRA E SA CONTRACARAM ACESTE BLESTEME CU BINECUVANTARI VERBALE. EFECTUL CUVINTELOR POZITIVE SE VA INTOARCE ASUPRA NOASTRA, DANDU-NE ECHILIBRU EMOTIONAL SI STABILITATE, IN LOC DE STRESS.

         CUVINTELE POZITIVE NU NUMAI CA NE INTARESC SISTEMUL IMUNITAR DAR CREEAZA IN JURUL NOSTRU O REALITATE PROLIFICA PENTRU CA IN VIATA NOASTRA SA SE INTAMPLE NUMAI LUCRURI BUNE. DE ACEEA, E IMPERATIV NECESAR SA ROSTIM CUVINTE POZITIVE, ADUCATOARE DE VIATA CARE VOR DUCE LA MATERIALIZAREA LUCRURILOR SI CIRCUMSTANTELOR PRIELNICE IN VIATA NOASTRA.

 

” Călătorie în trei… “

de Radu şi Mihaela Gheorghe

Calatorie_in_trei___1_thumbCartea s-a bucurat de o popularitate în mod special în rândul adolescenţilor şi a tinerilor. În cele 218 pagini autorii tratează subiecte delicate ca: Intimitatea în căsnicie, creşterea copiilor, limitele în perioada de prietenie şi logodnă, comunicarea eficientă şi altele. Cele 19 capitole + În loc de epilot şi Ghidul de studiu sunt o aventură printre litere şi fraze, capitole şi pagini. La stabilirea tematicii şi punctului de abordare a acestei cărţi-studiu s-a efectuat un sondaj pe un eşantion de 50 de cupluri creştine.

Formatul A5 prezintă un interes pentru orice vârstă. Subiectele cu adevărat delicate şi sensibile sunt actuale din generaţie, în generaţie şi actualitatea lor nu cred că se va diminua vreodată, pentru că familia este instituţia pe care diavolul vrea să o distrugă cu orice preţ. Fiind coroana creaţiunii lui Dumnezeu, familia va rămâne mereu ţinta răului şi imoralităţii. Distrugând această instituţie, se distruge o societate întreagă. De aceea, cartea de consiliere “Călătorie în trei” vine în ajutorul tinerilor care vor să întemeieze o familie şi celor care deja au făcut acest pas să îşi zidească familiile lor în Stânca Vieţii – Cristos.

Luaţi cartea ca un ghid pentru începutul unei vieţi de familie. Porniţi la drum echipaţi pentru viaţa în trei.

” Regăsirea Evei”

de Mihaela Gheorghe

eva-300x198Am deschis cartea Mihaelei Gheorghe aşa cum deschid oricare altă carte. Cu anticipare şi cu dorinţa de a afla poate mai multe decât ştiusem până atunci. Sau poate nu pentru a afla, ci pentru a cunoaşte viaţa, în toate aspectele ei – cu bucurii, cu întristări, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum este, de fapt, viaţa.

M-am întrebat ce înseamnă Regăsirea Evei. Titlul îmi părea sugestiv, cu „sonoritate”. Am parcurs primele pagini interesată să cunosc personajul principal al cărţii. A intrat în scenă puţin mai târziu. Atunci am făcut cunoştinţă cu Eva … cu femeia … în toată complexitatea alcătuirii ei ca om.

Nu vreau să spun cuvinte mari. Cititorul va trebui să citească şi să ajungă la propriile concluzii. Ceea ce vreau să spun în prefaţa acestei cărţi, este că, în multe aspecte, m-am identificat şi eu, ca femeie, cu personajul romanului. Şi cred că fiecare femeie, la un moment dat, va recunoaşte în Eva ceva din propria viaţă. Din propriile trăiri, din propriile căutări.

Viaţa Evei n-a fost una uşoară. Crescând într-un cămin frământat de certuri şi abuzuri, eşuând în încercarea de a se ridica (sau coborî) la nivelul standardelor părinteşti, Eva luptă pentru a se scutura de teribilul jug ce o apasă din ce în ce mai greu. Ajunsă la anii adolescenţei, Eva cea complexată, cea marginalizată şi neînţeleasă, se trezeşte la viaţă. Atunci descoperă că Cineva o iubeşte. Că Cineva o cheamă…  „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!” Cuvinte ce cad ca o ploaie răcoroasă de vară pe sufletul ei secătuit. Din acea clipă, Eva porneşte pe un drum nou, începe o viaţă nouă. E drept, nu lipsită de coborâşuri, de frământări, de temeri, însă mereu sub privirea blândă şi iubitoare a Mirelui ei ceresc, a Prinţului pe care-l descoperise în paginile Cărţii sfinte.

Regăsirea Evei este o poveste de viaţă. Povestea fiecărei femei. Poate nu identică cu a ta, dragă cititoare, însă asemănătoare în multe dintre trăirile descrise de autoare. Citeşte-o cu inima deschisă şi întreabă-te dacă ai răspuns vreodată chemării Mirelui tău. Dacă da, îţi doresc drum bun mână în mână cu iubitul inimii tale. Dacă nu, mă rog ca povestea Evei să-ţi vorbească şi să înţelegi că eşti iubită şi aşteptată de singurul care poate umple golul din sufletul tău – Isus Hristos.

Recenzie de Cristina Giurgiu, Radio Vocea Evagheliei Sibiu

Calatorie in trei-curs de consiliere maritala, Gheorghe M.,Gheorghe R., edit. Cetate Deva

“Calatorie in trei”…sa fie oare o distanta atat de mare intre masculinitate si feminitate? intr-adevar, barbatii vin de pe marte si femeile de pe venus? sunt diferentele dintre barbat si femeie atat de mari? si daca da, cum se poate ajunge la unitate in diversitate? diferentele dintre sexe sunt o binecuvantare sau un blestem? cum ne raportam la ele? biblia ne spune ca aceste diferente sunt benefice, nu dezavantajante! barbatul a fost creat cu nevoi iar femeia a fost creata sa implineasca acele nevoi… insoteste-ne in aceasta incursiune facuta pe taramul casatoriei…ne rugam ca, la final, sa fi gasit solutii care sa aduca vindecare in casatoria ta…( ptr comenzi si info 00393209389179)

Fenomenul remigrarii-un rau necesar

Fenomenul remigrării – un “rău” necesar?

de Mihaela Gheorghe

“Bine ați venit,  dragi prieteni, la show-ul nostru “Cel mai mare român!”În aceasta seara vă vom prezenta câteva figuri impozante ale culturii românești!”

Aflată în primul rând, o ascultam pe fiica mea de 12 ani, care era prezentatoarea spectacolului,  încercând să pronunțe cuvintele, într-o românească stâlcită, cu accent italian. Spre disperarea mea ,  ca mama si ca profesor de limba română, a continuat tot așa, ignorând cu dezinvoltură bieții de” ț”  si “ș,” pronunțând “a “ final in loc de” ă”, la fel ca și ceilalți copii care sărbătoreau absolvirea celui de al doilea an de limbă și cultură română.

Strădaniile supraomenești ale profesoarei de la curs s- au lovit de un zid de indiferență atât din partea elevilor cât si din partea părinților. Nu știu dacă “ indiferență “e cuvântul potrivit, stiu însă că acești copii nu au reușit să acumuleze în 2 ore saptămânal bagajul de cunoștințe care ar fi trebuit sa fi fost primit intr-o oarecare masură  acasă.

Purtând costume tradiționale românești, cântând cântece populare și învârtind hora sau alunelul, acești copii născuți și crescuți pe meleaguri străine, luau contact acum pentru prima dată cu ceea ce însemna limba, cultura și tradiția românească. Dacă noi, părinții, ne- am simțit sufletul înduioșat la auzul povestirii” La cireșe,” dacă am fredonat “Pupăza din tei” și ne- am delectat privirile cu frumoasele costume populare , pentru ei, copiii noștri, toate acestea alcătuiau un univers nou, aproape străin. Deși arătau minunat în acele costume țărănești, cu obrajii roșii și pasul săltat în ritmul horei, se vedea clar că ei nu apartineau acelei lumi.

Îmi amintesc de serbările de pe vremea mea, cum memoram cu toții poeziile și rolurile pe care le aveam, ce emoții trăiam! Ei, micuții, încercau să silabisească de pe foi textul scenetei care ar fi trebuit să fie una comică….dar nu prea s-a râs. Așteptam, crispați, să se termine sceneta, care se lungise parcă prea mult…cuvintele acelea pronunțate gresit si fără accent demonstrau atât de dureros cât de mult se înstrăinaseră copiii noștri de propria lor limbă.La finalul spectacolului am aplaudat (  că trebuia, nu?) , păstrând în inimă gustul amar al dezrădăcinării unei generații.

Îmi amintesc că acum doi ani am decis să citesc în fiecare seară impreună cu fetele mele câte  o poezie sau o poveste din folclorul autohton. La început le citeam eu, apoi, le am îndemnat pe ele. Cu chiu, cu vai, reușeam în jumătate de oră să citim și să explicăm o poezie cu 4 strofe si rimă împerecheată. După lectură, venea munca de Sisif : să le explic pe înțelesul lor toate regionalismele, arhaismele , figurile de stil si câte si mai câte. Să insufli copiilor dragostea față de limba și cultura țării mi se păruse un lucru ușor….mie, cel puțin…aveam un as în mânecă, ca și profesor de limbă română…dar, uite, că nu era chiar așa…Fetele mele, asemenea multor copii din diaspora, nu pricepeau în ruptul capului, de ce Nică a lui Ștefan Apetrei se ducea la scăldat la râu, fura cireșe sau încerca să vândă pupăza  în loc să-si umple timpul cu lucruri mai interesante precum navigarea pe internet câteva ore pe zi, socializarea pe facebook și mersul la mall. Cât de departe era de ele copilăria, în adevăratul sens al cuvântului…cu inocența si farmecul ei! Îmi amintesc că am râs când o prietenă mi- a povestit de mirarea copilului ei când a văzut pentru prima oară pe cineva mulgând vaca…bietul de el, crezuse mereu că laptele se ia de la magazin, unde vânzătoarea îl punea frumos în sticle…Acum, nu mi se mai pare amuzant…mi se pare tristă si demnă de compătimit copilăria fiilor noștri, crescuți de parte de țară, bunici, tradiții, limbă strămoșească…Departe de plaiurile românești , petrecându -și timpul în apartamente sufocante, aflate la ultimul etaj, unde chiria e mai ieftină…Încercând din răsputeri să se integreze în noul mediu, însușindu- și o nouă limbă ca și cum ar fi cea maternă, uitând de unde au plecat, tăindu -și rădăcinile, apartenența, trecutul. Îi privim neputincioși, încecând sa sădim în sufletele lor înstrăinate de țară adevăratele valori, într- o strădanie mută și parcă zadarnică…

Ce va fi cu această generație de Antonio, Federico, Alessia, Manuela si alte nume care numai nu se potrivesc cu Amarghioalei, Avădanei, Pricop, Ifrim…si așa mai departe ? Cum se vor putea reintegra ei în cultura românească după atâția ani de peregrinare pe alte meleaguri ?

Se vor simți la fel de străini și dezrădăcinați cum se simt și aici …  Străini de două ori…

Rămâne de văzut…Până atunci, să zic și eu cum zicea fiica mea, ieri la spectacol:

“Oameni buni, iubiți- va mult țara!”

Adevarata valoare a unei femei

‘DACA ESTI FEMEIE SI DACA TRAIESTI IN EPOCA ASTA FARA SA CUNOSTI RAZBOIUL SPIRITUAL, ESTI IN PERICOL.DUSMANUL VA INCERCA SA PROFITE DE TINE”(T.D.JAKES)

SA NE REAMINTIM DE ISTORIA LUI TAMAR. SUFLETUL EI A FOST UCIS ATUNCI CAND AMNON A ABUZAT-O. TRUPUL EI A SUPRAVIETUIT DAR FEMINITATEA EI A FOST NIMICITA. A SIMTIT CA NU AVEA SA MAI FIE NICIODATA FEMEIA CARE AVEA SA DEVINA. TI S-A INTAMPLAT VREODATA CEVA CE TE-A SCHIMBAT PENTRU TOTDEAUNA? UN EVENIMENT PRIN CARE AI TRECUT SI IN URMA CARUIA AI SUPRAVIETUIT, ASEMENEA UNUI PALMIER? CEVA CE AI STIUT CA VA AFECTA INTREAGA TA EXISTENTA? POATE CA AI PETRECUT FIECARE ZI DE ATUNCI INCOACE GARBOVITA, FARA SA REUSESTI NICIDECUM SA TE INDREPTI. STRIGI. CANTI. TE ZBENGUI. INSA, CAND NU TE VEDE NIMENI, CAND MULTIMEA S-A IMPRASTIAT SI LUMINILE SA-U STINS, REDEVII ACELASI MUNTE DE DURERE, CARE TREMURA, PLANGE,SANGEREAZA DIN PRICINA ABUZULUI, APLECATA DE SPATE SI SCHILODITA.

POATE PARI IN REGULA, INSA ESTI APASATA DE NECAZ. OAMENII MISUNA IN JUR, IAR TU RAZI SI CHIAR II INTRETII. ESTI O PERSOANA AMUZANTA, IN PREAJMA CAREIA CELORLALTI LE FACE PLACERE SA SE AFLE. INSA ACESTIA NU STIU CE SE AFLA IN SPATELE FATADEI. NU REUSESTI SA VORBESTI DESPRE CEEA CE S-A PETRECUT IN VIATA TA.

CAND FEMEILE SE SIMT NEDORITE, FAPTUL ACESTA LE DISTRUGE SIMTAMANTUL STIMEI DE SINE SI AL VALORII PROPRII. UNELE DIN VOI ATI TRECUT PRIN DIVORT, ABANDON,BOALA, SARACIE, SINGURATATE,  PRIN ALTE TRAGEDII SAU PRIN RELATII ADULTERE, IN URMA CARORA ATI RAMAS CU SENTIMENTUL CA NU SUNTETI DORITE. IAR DUREREA ACEASTA NU SE POATE STRIGA IN GURA MARE. NU POTI SARI PESTE UN ASEMENEA ZID. EXPERIENTA ACEASTA VATAMA IN TINE CEVA CARE SCHIMBA MODUL IN CARE TE RAPORTEZI LA CEILALTI, PENTRU TOT RESTUL VIETII. 

CE FACI CAND ESTI PRINSA INTR-O SITUATIE DE MIJLOC, NEFIIND NICI INAUNTRU, NICI AFARA?CAND ESTI LASATA SA ZACI IN FATA USII, SFASIATA SI TULBURATA, TREMURAND INSPAIMANTATA? CE FACI CAND NU STII CUM SA ACTIONEZI? CAND TE SIMTI COPLESITA DE REGRETE, DE DURERI, DE EXPERIENTE DE COSMAR, INCAPABILA SA GASESTI UNDEVA ALINARE? POATE NU MAI VREI DECAT SA ZACI LA PAMANT SI SA PLANGI, CA SI TAMAR…AI PIERDUT CUMVA HARTA CARE ITI ARATA DRUMUL SPRE PROPRIA INMA SI SPRE INIMA LUI DUMNEZEU….

INDIFERENT CATE PERSOANE TI-AU SPUS :” NU TE VREAU”, DUMNEZEU AFIRMA:”EU TE VREAU. TE-AM VAZUT GARBOVITA SUB POVARA. AM VAZUT EFECTELE EXPERIENTEI TALE.TE-AM VAZUT IN CLIPELE CELE MAI INTUNECATE DIN VIATA TA. SI , CU TOATE ACESTEA, EU TE VREAU.”

DACA TE GASESTI IN SITUATIA ACESTEI FEMEI, ATUNCI TREBUIE SA-TI SPUN CA ISUS TE ASTEAPTA SI CA EL TE VREA. EL ITI VEDE ZBATERILE SI ITI CUNOASTE TOATA DUREREA. STIE CE TI S-A INAMPLAT CU ANI IN URMA, SAU CHIAR SAPTAMANA TRECUTA. EL ITI SPUNE ACUM CA TE VA ELIBERA SI TE VA VNDECA. CA TE VA INNOI SI TE VA DEZLEGA. EL ITI VA SPUNE DE CE A TREBUIT SA TRECI PE UNDE AI TRECUT CA SA DEVII CEEA CE VI FI.

TOT CE TREBUIE SA FACI ESTE SA INGADUI PUTERII LUI SA-TI ATINGA PUNCTELE DUREROASE. EL VA AVEA GRIJA DE SECRETELE TALE. DUMNEZEU ATINGE PARTILE DIN TINE CARE AU FOST UCISE. EL STIE CE FEL DE FEMEIE AI FI DEVENIT, CE FEL DE FEMEIE AR FI TREBUIT SA FII SI CE FEL DE FEEIE PUTEAI FI. EL VINDECA SI RESTAUREAZA IN TINE ACEA FEMEIE, IN TIMP CE TU IL CHEMI IN AJUTORUL TAU.

DUSMANUL A VRUT SA-TI SHIMBE DESTINUL PRINTR-O SERIE DE EVENIMENTE, INSA DUMNEZEU TE VA RESTAURA, FACANDU-TE SA TE SIMTI DIN NOU INTREAGA, CA SI CUM EVENIMENTELE CARE TE-AU MARCAT NU S-AR FI PETRECUT NICIODATA. FEMEIA FERECATA INAUNTRUL TAU VA IESI LA LUMINA, AJUNGAND ACOLO UNDE II ESTE LOCUL. DUMNEZEU O ELIBEREAZA SI O RESTAUREAZA. EL CLADESTE INAPOI TOT CE A FOST DARAMAT SI O ADUCE IN VAZUL TUTUROR. EL TE  IZBAVESTE PRIN PUTEREA SA…

 

Springtime

Primavara pe strazi si in suflet! 8 martie! Iarna se retrage tacut in vechea sa ascunzatoare, pana la anul. Primii ghiocei, timizi, asemenea sperantelor noastre, se furiseaza printre pietrele inghetate, cautand fata soarelui. Cred ca putem gasi o similitudine intre anotimpurile anului si cele ale inimii, nu-i asa?De ce ? Pentru ca inima noastra are propriile amintiri,suferinte, vise. Inima mea si a ta au trecut , cu siguranta, prin toate anotimpurile. Primavara este sezonul iertarii, al renasterii, al unei noi sanse, al frumusetii si al credintei. E placut parfumul primaverii dar poate ca, inainte de asta, inima ta a ratacit pe cararile inghetate ale iernii emotionale. Aici tot ce ai experimentat au fost disperarea, suferinta, solitudinea, visele pierdute.

Ce putem face pentru a ne recupera inima ?Astazi, in prag de primavara, vreau sa va spun ca va puteti primi inimile inapoi. Exista speranta, exista o a doua sansa. Esti speciala, sunteti speciale. Frumoase si puternice, chiar daca uneori va ascundeti lacrimile in spatele unui suras firav. Sunteti create sa creati viata…sa creati frumosul. Lumea nu ar mai fi aceeasi fara voi! Cand va sosi primavara si in inima ta, vei intelege de ce ti-a fost dat sa treci prin iarna disperarii sau toamna cea ucigatoare de vise. Tote acestea te-au pregatit pentru primavara, te-au facut mai puternica, te-au transformat in femeia care trebuia sa devii. Nu va voi ura o primavara continua a inimi, dragele mele, pentru ca acest lucru nu este posibil, nu aici, in existenta aceasta pamanteasca. Va urez, in schimb, sa va bucurati in mijlocul circumstantelor in care va gasiti chiar acum sau, poate…tocmai in ciuda acestora. Fiti puternice in fiecare anotimp pe care il parcurgeti. Fiti un model pentru celelalte. Descoperiti care va sunt limitele. Si apoi, depasiti-le! Doar facand asa, veti putea dezvolta tot potentialul care v-a fost dat. Tineti vie in pieptul vostru flacara iubirii divine. Imbratisati-va fiii, iubiti-va barbatii. Impliniti-va menirea de a fi scanteia fericirii din caminele voastre. O primavara cu multe flori si zambete, colorata in nuantele curcubeului sa va surada in fiecare dimineata!

cu drag si apreciere,

Mihaela Gheorghe ( fragment din ” Calatorie in trei”-Mihaela Gheorghe, 2009)

Eva….c’est moi!

LACRIMA DIN SATELE SURASULUI-roman

DEDICATIE

DEDIC ACEST ROMAN TUTUROR CELOR CARE, TRECAND PRIN VALEA PLANGERII, AU DESCOPERIT CA ACEST TRASEU A FOST SCRIS PE HARTA VIETII LOR INCA DIN VESNICIE…CU SCOPUL DE A-I FACE MAI PUTERNICI…

CAP.1 ABISUL AMINTIRILOR

Asezat pe o stanca din apropierea marii, Raul privea absent in departare, trecandu-si degetele, mecanic, prin nisipul fierbinte si uscat. Era atat de cufundat in ganduri, ca nici nu observa umbra unei siluete strecurandu-se prin spatele lui. Tumultul gandurilor ce se izbeau in mintea lui, asemenea valurilor involburate , verzi-albastrui, il coplesea. Teama, furia, disperarea, dorinta de a iesi din labirintul acela ciudat al trairilor confuze si nimicitoare, pusesera pe inima lui lespedea grea a condamnarii si a rusinii iar deasupra pecetea neiertarii pe care scria cu litere de foc :vinovat!Intr-adevar, asa se simtea…vinovat.Era ciudat ca, uneori, i se parea ca totul e in regula, ca nu e imic serios, ca va izbuti sa iasa din acel carusel ametitor ce-l purta cand sus, cand jos, prin valea depresiilor si a condamnarii, ridicandu-l apoi pe culmile ametitoare ale unui ego plin de sine…

Dar aceste clipe treceau fulgerator de repedesi urmau momentele de care el se temea cel mai mult…noptile acelea lungi, interminabile, de agonie a spiritului, de cautari febrile si disperate in care rusinea, vina si condamnarea erau atat de puternice ca nu mai putea suporta. Somnul refuza sa vina si ar fi dat orice sa poata dormi, sa uite, macar pentru cateva ore…Chinul sufletesc era atat de acerb ca simtea in tot corpul o vlaguire , era secatuit de orice putere de a se ridica din acea vale a mortii.

Durerea si neputinta de a se muge din tentaculele puternice ale acelei dependente care-i ruina viata, il macinau pe dinauntru. Chiar daca in exterior reusea sa afiseze alura de barbat puternic, simpatic si volubil, genul acela de om in preajma caruia oricine si-ar fi dorit sa fie.

Dar nu era deloc asa…Cine ar fi cunoscut drama, lupta din sufletul lui, si-ar fi dat seama ca nu era decat o masca menita sa dea bine in ochii celorlalti…Menita sa ascunda lacrima din spatele surasului…

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Eva se aseza pe nisip, incet, punandu-si jurnalul alaturi. Era aproape de asfintit. Globul incandescent al soarelui, rosu-sangeriu, cobora lent spre linia marii. Razele rosiatice isi reflectau lumina in valurile linistite. Marea era foarte calma in seara aceea. Ici-colo doar, vantul ii  incretea usor suprafata matasoasa .Eva privea ingandurata intinderea nesfarsita a marii, intrebandu-se daca nu semanaoare  marea aceasta cu inima ei.Linistita la suprafata dar in adancuri…”Linistea dinaintea furtunii”, isi spuse in sinea ei, zambind amar.

Il vazuse pe sotul ei iesind pe faleza si se luase dupa el, sperand sa aiba parte de cateva clipe impreuna. Simtea nevoia sa-i vorbeasca. Dar cand il vazu pe Raul, asezat pe stanca, cu capul in maini si fata crispata, se temu sa-l abordeze si merse cativa metri mai departe ca sa se gandeasca la ce ar fi trebuit sa faca. Din unghiul sau, Raul nu avea cum sa o vada. Eva il privea din profil, incercand sa-si dea seama ce se intampla cu el. Arata obosit, resemnat, imbatranit chiar.

“Oare nu ne confruntam cu criza androgina?”se gandi Eva, amintindu-si ca incercase sa discute despre asta cu Raul mai demult dar el se incapatanase sa sustina ca totul este in regula.

Dar nu era…Eva, ca orice femeie, simtea ca ceva nu merge in relatia lor de cuplu.Il simtea pe Raul departe…departe de lucrurile care le aduceau bucurie inainte, departe de copii…dar, mai ales, departe de inima ei.

In ultimii ani, isi intorsese inima pe toate partile ca sa-si dea seama daca nu e doar o parere, daca nu e hiper-sensibila (asa cum ii reprosa mereu Raul) sau daca nu cumva cere prea mult. Amandoi fusesera in ultimii ani luati pe sus de vartejul evenimentelor dar Eva credea ca fericirea familiei ar trebui sa fie pe primul loc. Desi aflata intr-o perioada foarte solicitanta profesional, inainte de sustinerea doctoratului in psihologie, cu doua fete aflate in ultimul an de liceu, cu multe alte probleme iminente carora trebuia sa le faca fata din mers.

Eva se straduise din rasputeri sa mentina familia pe primul loc. Dar se pare ca eforturile ei nu erau sustinute si de Raul. Se simtea ca intr-o barca, incercand sa o  echilibreze cu o singura vasla.Punand in balanta tot ce visase, tot ce sperase sa aiba de la viata si tot ce avea ( sau nu mai avea) acum , Eva nu putea concluziona decat un singur lucru: sotul ei nu o mai iubea.

………………………………………………………………………………………………..

Lacrima din spatele surasului-roman (in curs de aparitie)

Trezindu-se intr-o dimineata mai devreme, dupa inca o noapte de chin launtric si nesomn, Raul deschise greoi ochii si privi ( pentru a cata oara?) tavanul de un crem deschis care acum ii parea a fi o bariera pentru visele si dorintele sale. Era luni dimineata, o dimineata insorita si promitatoare. Insa starea naturii nu mai gasea ecou in inima lui. Trebuia sa se grabeasca pentru a nu intarzia la prima ora de antrenament.Timpul petrecut cu studentii sai, antrenamentele in aer liber, glumele si conversatiile spumoase de dupa, in jurul meselor pline de racoritoare, era singura parte a zilei care il facea sa se simta viu pe dinauntru. Se apropia de 45 de ani si compania exuberanta a studentilor ii facea bine. Se simtea din nou tanar, printre ei. Dadea unda verde tuturor glumelor si capriciilor lor doar pentru a ramane antrenorul lor favorit. Profesorul dinaintea lui fusese foarte sever si tinerii nu-l placusera foarte mult.Dar cu Raul, lucrurile stateau cu totul altfel. Mereu cu zambetul pe buze, vesnic in alerta, gata de orice compromis pentru a-si pastra soclul in inimile lor, Raul impartea imbratisari tuturor, devenind cu timpul, prea permisiv, prea intim in relatia cu cei pentru care trebuia sa fie un model de viata.In acea dimineata de luni, gandindu-se cu o bicurie nefireasca la momentele ce avea sa le petreaca impreuna cu ei, Raul deja vizualiza jocul, emotia intrecerii, adrenalina, glumele din pauza, incordarea trupurilor tinere, transpirate, ce straluceau, bronzate in bataia soarelui, fete si baieti din primul an de facultate. Simti crescand in inima lui acea unica dorinta care-i mai dadea un impuls pentru a incepe o noua zi -dorinta de a fi printre ei, cu ei!Dorinta de a fi din nou tanar sau macar iluzia de a fi pentru cateva ore mai tanar cu douazeci de ani.Avea nevoie disperata, ca de aer, sa fie printre ei, sa-i ating in treacat, pe umar, sa le raspunda la glume, sa discute la vestiar cate si mai cate, in mijlocul unei dezordini de nedescris, printre tricouri ude si prosoape aruncate la nimereala. Acolo se simtea in apele lui, aceea devenise lumea lui, de cativa ani. Pe nestiute, dorinta aceasta pusese stapanire pe mintea lui, mai intai, apoi usor-usor, pe inima lui. Iar acum, trupul lui, hartuit de tentaculele varstei de mijloc, simtea ca are nevoie de ceva nou, de o eliberare. De aceea, se grabi sa-si puna costumul de sport pentru a fi mai repede acolo…ca si cum terenul de basket si timpul petrecut acolo erau doza de care avea nevoie pentru a supravietui inca o zi…